ma uitam iar la Grey’s Anatomy cand m-a lovit. nu stiu daca vinul pe care l-am baut sau linistea. cred ca una a fost combustibil pentru cealalta. dar m-a lovit frontal si am inceput sa plang. eu care nu plang nici daca ma bati. dar sunt pitici in suflet, sau in creier daca vrei, care se nasc din dorinte si se hranesc cu sperante. asemenea bebelusilor, fac scandal la prima gura de aer. apoi tac. si dorm acolo. uiti de ei. ii mai trezeste vinul cateodata. dar tot el ii trimite la somn inapoi. i-a trimis si astazi pana sa-mi dau seama ce se intampla. dar am apucat momentul si ma tin bine de el o vreme. o vreme pana termin si paharul asta ca na.. sunt nepoata preferata a bunicului meu.
a fost scandal. au tipat in cor. stii furtunile alea vara? tuna. fulgera. si apoi e liniste. dar ceva in aer s-a schimbat. la mine s-a produs demult schimbarea dar nu i-am dat atentie. am ajuns un om care apreciaza atat de mult linistea… Dumnezeu stie cat am alergat dupa ea. si uite-o cum ma loveste. posibil sa ma fi lovit si alta data, dar cand in mine mocnesc furtuni e greu sa ii dau atentie. acum o fac. si sunt plina de admiratie fata de ea. sunt singura in casa si e bine. imi beau vinul cum am facut atatea luni la rand seara de seara. dar azi parca are alt gust. satisfactia mereu a avut gust de struguri storsi, presati si fermentati. daca stau sa ma gandesc, chiar si in momentele cele mai grele, avea gustul asta pentru ca reuseam sa supravietuiesc.
imi place sa cred ca barbatul vietii mele e mandru de mine cand beau vin si-mi sclipesc ochii de fericire. mereu ma gandesc la el. la un pahar de vin stiu ca e doar al meu. e cel mai frumos in amintirile mele. si e cea mai clara amintire pe care o am dintotdeauna.
Vin Sec 