7:20 am. astazi nu-mi amintesc sa fi sunat vreo alarma, dar stiu ca trebuie sa ma ridic. oasele imi pocnesc de somn. trag draperia doar putin sa vad cum e afara si sa-mi dau seama cu ce ma imbrac. niciodata nu am curajul sa deschid fereastra imediat. inca am gura inclestata. si ce sete imi este… m-am obisnuit cu gustul metalic, dar stiu ca nu e al meu si il reneg in continuare. ma impiedic pana la baie. de ce nu ? :)) in unele dimineti ma simt frumoasa, in altele stau si ma analizez pana imi regasesc frumusetea. Doamne, si mai sunt zilele in care nu ma simt frumoasa nici daca-mi canta The Weeknd cu cor de ingeri. a fost nevoie de un accident si jumatate de an sa invat sa ma accept asa cum sunt. aveam cel mai frumos zambet a carui valoare am apreciat-o abia cand altcineva i-a pus un pret. de la nepretuit la un numar in lei intr-o clipita. mi s-a desclestat si gura. apa. am incercat sa invat pe cineva sa bea apa, dar cica si berea e apa. si am lasat-o balta. ma intorc in oglinda sa fac ceea ce stiu mai bine de cateva luni. verific daca aparatul dentar e inca acolo. si da, este. nu mi-au cazut dintii. nu mi-a rasarit vreo strungareata. nu mi-a sarit niciun elastic. totul e perfect normal, pe cat de normal poate fi cu sarmele astea-n gura. in unele dimineti inca sper sa fi visat ca am dintii legati. inca ma rog sa fie doar in capul meu. dar deschid ochii si ma lovesc ba gustul metalic, ba gura umflata, ba vreo durere venita din strafundurile iadului.
habar nu am cat e ora. niciodata nu stiu. uneori nu mai stiu nici ce zi este. ma pierd mereu in detalii. astazi m-am pierdut in ochii mei. as fi vrut sa fie albastri si luminosi. dar sunt caprui. ai vazut vreodata ochi caprui in lumina soarelui ? e ca si cum se topesc in razele aurii ce incercuiesc o eclipsa. mi se pareau plictisitori ochii caprui si niciodata nu am crezut ca am ochii frumosi. mi-am dorit sa imi fi ramas ochii verzi. dar astazi mi se pare ca am doua migdale in locul lor. asa cum mereu motanul meu are doua margele albastre. mereu ma gandesc la el si la ochii lui albastri.
in alte zile ma pierd in cate o vanataie noua. sau in reflexia unei burti umflate. obisnuiam sa ma pierd si in vergeturile de pe fund. Doamne, cat le-am urat! bleaga eu. cum sa urasc ceva ce face parte din mine ? treptat, am invatat sa le iubesc pentru ca ma fac sa-mi amintesc diferite detalii. de exemplu, am avut o perioada in care am fost foarte slaba. si apoi m-am ingrasat. si m-am chinuit sa slabesc pentru ca eram complexata si nemultumita. si m-am ales cu dungulitele astea simpatice. nu mai incerc sa scap de ele. mai am si cicatrici pe unde nu te astepti. si unde am pielea intreaga mi-am facut un tatuaj sa-mi aminteasca de alte evenimente si de alti oameni. m-as umple de semne si tatuaje daca asta ar insemna sa nu uit pe nimeni. dar unii oameni trebuie uitati. asa cum ma pierd in ce e al meu, m-am pierdut si in ei. unii au fost ape mici de abia imi ajungeau pana la glezna; altii m-au luat prin surprindere si mi-au ajuns pana la brau doar ca sa ma dezechilibrez putin. cativa au fost mari sau oceane si era sa ma inec.
ia te uita, e 8:00. trebuie sa plec la munca. imi bag repede castile in urechi si ies nerabdatoare pe usa.
draga mea, nu esti un numar, cum ar fi varsta sau marimea hainelor. nu esti culoarea parului sau numele pe care-l porti. esti toate cartile pe care le citesti; toate cuvintele carora le oferi libertate. esti vocea morocanoasa dinainte sa iti bei cafeaua si toate zambetele pe care incerci sa le ascunzi. nu uita ca esti putin din toate locurile pe unde ai fost, insa esti si locul pe care-l numesti acasa. esti suma credintelor tale si a oamenilor pe care ii iubesti. fotografiile si viitorul la care visezi. esti atata frumusete, dar se pare ca uneori uiti. uiti atunci cand decizi sa te lasi definita de toate lucrurile care nu te reprezinta.
Vin Sec 